Catuaí este o încrucișare între Mundo Novo, varietate viguroasă și productivă, și Caturra galben, varietate compactă. A fost realizată în 1949 la Instituto Agronômico (IAC) din Campinas, statul São Paulo, Brazilia, sub codul inițial H-2077.
După selecție pe generații succesive, varietatea Catuaí a fost lansată oficial în 1972 și este cultivată pe scară largă în Brazilia.
Genetic aparține grupului Bourbon-Typica, categoria „înrudită atât cu Typica, cât și cu Bourbon” — consecință logică a părinților: Mundo Novo este ea însăși un hibrid Typica × Bourbon, iar Caturra este o mutație de Bourbon.
Ce înseamnă numele Catuaí
Numele vine din guarani, de la expresia multo mom, care înseamnă „foarte bun”.
Este o ironie de care merită ținut cont: World Coffee Research consideră astăzi că varietatea are o calitate în ceașcă bună, dar nu remarcabilă. Potențialul de calitate la altitudine mare este evaluat ca „bun” — a treia treaptă din cinci, sub „foarte bun” și „excepțional”.
Caracteristicile plantei Catuaí
Datele de mai jos sunt cele din catalogul World Coffee Research.
Planta este pitică și compactă, cu vigoare mare și înălțime mică — dar mai puțin compactă decât Caturra. Vârfurile lăstarilor tineri sunt verzi. Boabele au dimensiune medie, la fel și raportul cireașă–boabă verde.
Talia mică este avantajul central. Permite plantarea la 5.000–6.000 de plante pe hectar, cu tăiere pe o singură tulpină — aproape dublul densității folosite pentru varietățile înalte. Forma plantei ușurează și aplicarea tratamentelor fitosanitare.
Prima recoltă apare în anul al treilea, coacerea este medie în sezon, iar necesarul de nutriție este ridicat. Ultimul punct nu e detaliu: o varietate plantată dens, cu producție mare, scoate mult din sol și cere fertilizare pe măsură.
Cireșele pot fi roșii (Catuaí Vermelho) sau galbene (Catuaí Amarelo), iar în timp au apărut numeroase selecții în țări diferite.
Productivitatea varietății Catuaí: nuanța care lipsește de obicei
World Coffee Research clasifică randamentul drept mediu. Reputația de varietate foarte productivă vine din comparația cu Bourbon și se datorează în bună parte densității de plantare, nu producției pe plantă.
Mai important, performanța diferă de la o regiune la alta. În Brazilia există mai multe linii de Catuaí, unele remarcabile prin productivitate ridicată. Liniile transferate în America Centrală par însă mai puțin productive: studii din Honduras și Costa Rica nu au găsit diferențe semnificative de productivitate între Caturra și Catuaí.
Este exact genul de informație care se pierde când o varietate e descrisă global, cu o singură etichetă.
Unde se cultivă Catuaí în America Centrală
Cronologia reală nu începe în anii ’80, cum se scrie frecvent.
Guatemala a primit varietatea prima, în 1970. Astăzi, circa 20% din producția țării este Catuaí.
În Honduras a fost introdusă în 1979 și testată de Instituto Hondureño del Café (IHCAFÉ). Lansarea comercială a venit în 1983, după ce IHCAFÉ a selectat două linii pentru plantare. O perioadă, Catuaí a reprezentat aproape jumătate din arabica aflată în cultură în Honduras — formulare la trecut, nu la prezent. Cercetătorii IHCAFÉ lucrează în continuare cu această varietate, inclusiv la hibrizi între Catuaí și linii de Hibrid de Timor.
Costa Rica a introdus-o în 1985, iar descendenții s-au răspândit larg în țară. În restul Americii Centrale prezența ei este neglijabilă.
Efectul Catuaí asupra modului de cultivare
Talia mică, densitatea mare și recoltarea mai eficientă au avut o consecință care depășește varietatea în sine: Catuaí a contribuit la intensificarea culturii la soare deschis în America Centrală, în anii ’70 și ’80.
Este una dintre acele varietăți care nu doar s-au adaptat la un sistem agricol, ci l-au și schimbat.
O varietate similară, Garnica, a fost dezvoltată în Mexic de INMECAFÉ în 1960–1961, tot din Mundo Novo × Caturra Amarillo. Testele de adaptare au început în 1978–1979, dar institutul a fost desființat în 1989 înainte de finalizarea selecțiilor. Producători privați au continuat selecția, însă varietatea e greu de trasat astăzi.
Altitudine și vulnerabilități
Catalogul plasează varietatea în categoria de altitudine înaltă, cu praguri care depind de latitudine: peste 1.600 m între 5°N și 5°S, peste 1.300 m între 5° și 15°, peste 1.000 m dincolo de 15°. Relația dintre altitudine și profilul din ceașcă este detaliată în articolul despre influența altitudinii asupra profilului aromatic.
Fitosanitar, varietatea Catuaí nu oferă protecție. World Coffee Research o rezumă prin „susceptibilitate foarte mare la rugina cafelei” (Hemileia vastatrix), la care se adaugă susceptibilitatea la nematozi și la coffee berry disease (Colletotrichum kahawae).
Randamentul și rezistența la rugină ale acestei varietăți au fost evaluate de World Coffee Research în 23 de locații din 15 țări, în cadrul studiului internațional multilocație. Performanța locală poate varia în funcție de rasele de rugină prezente în zonă.
Profilul în ceașcă
Catalogul nu asociază varietății descriptori senzoriali standardizați, iar încadrarea oficială rămâne „calitate bună, dar nu remarcabilă”, cu potențial „bun” la altitudine mare.
În comerț, preferința între cele două tipuri diferă de la o piață la alta: în America Centrală se caută mai des tipul cu cireșe roșii, în Brazilia tipul galben are reputația de a fi mai dulce. Sunt preferințe de piață și observații de degustare, nu ierarhii demonstrate.
Ce se poate spune cu temei este că profilul depinde puternic de management. O plantă cu necesar ridicat de nutriție, plantată dens, răspunde vizibil la fertilizare și la întreținere — dar asta ține de agronomie, nu de o proprietate a varietății.
