Cafea pe stomacul gol: ce spun studiile

Trei avertismente însoțesc obiceiul de a bea cafea pe stomacul gol: cortizolul, mucoasa gastrică și glicemia. Unele pornesc de la studii reale, dar duc concluzia dincolo de ce au testat acele studii. Mai jos sunt rezultatele măsurate, cu condițiile în care au fost obținute.

Ce se întâmplă în stomac când bei cafea pe stomacul gol

Cafeaua stimulează secreția de gastrină și de acid clorhidric. Efectul nu vine doar din cofeină: sinteza publicată de Astrid Nehlig în Nutrients în 2022 îl atribuie cofeinei și altor compuși ai cafelei, în principal polifenolilor. Și cafeaua decofeinizată stimulează secreția acidă.

În privința secreției de gastrină, rezultatele diferă. Unele studii au găsit că cafeaua cu cofeină o stimulează mai puternic decât cea decofeinizată. Un studiu mai vechi pe oameni a găsit o stimulare similară pentru cafea și pentru decofeinizată, mai mare decât cea produsă de cofeina singură, iar altul nu a găsit o stimulare prin cofeină. Concluzia sintezei: contribuie atât cofeina, cât și ceilalți compuși ai cafelei.

Un studiu publicat în PNAS în 2017 a urmărit un mecanism neașteptat: receptorii de gust amar. La voluntari sănătoși, cofeina administrată în capsulă a stimulat secreția acidă, iar aceeași cofeină băută ca soluție a întârziat-o. După administrarea soluției, amploarea răspunsului s-a corelat cu cât de amar au perceput-o participanții. Pe o linie de celule gastrice umane (HGT-1), efectul cofeinei a depins de un receptor de gust amar, TAS2R43. Studiul a lucrat cu cofeină, nu cu cafea, așa că nu spune ce face o ceașcă de cafea, care conține mulți alți compuși.

Despre viteza cu care se golește stomacul, datele sunt amestecate. Sinteza Nehlig trimite la șase lucrări care nu au găsit un efect al cafelei asupra golirii gastrice. În sens opus, Akimoto și colaboratorii (2009) au administrat celor șase bărbați sănătoși din studiu câte 190 ml de cafea neagră după o masă-test. Timpul în care stomacul a golit jumătate din masă a scăzut semnificativ, iar autorii au concluzionat că golirea s-a accelerat. Studiul e mic, iar cafeaua a fost băută după masă, nu pe stomacul gol.

Cortizolul și regula celor 90 de minute

Varianta populară sună așa: cortizolul are un vârf natural dimineața, cafeaua l-ar urca și mai mult, deci prima cafea ar trebui amânată cu 90 de minute. Pentru legătura dintre cofeină și cortizol la cei care o consumă zilnic, un studiu relevant este Lovallo și colaboratorii, publicat în Psychosomatic Medicine în 2005.

Au participat 96 de adulți sănătoși, 48 de bărbați și 48 de femei, într-un studiu dublu-orb încrucișat de patru săptămâni. În fiecare săptămână, participanții au renunțat cinci zile la cofeina din alimentație și au primit în schimb capsule cu 0, 300 sau 600 mg de cofeină pe zi, în trei prize. În ziua a șasea au primit capsule cu 0 sau cu 250 mg la 9:00, 13:00 și 18:00, iar cortizolul a fost măsurat în salivă de opt ori, între 7:30 și 19:00.

După cinci zile fără cofeină, dozele de test au produs o creștere puternică a cortizolului pe parcursul zilei. După cinci zile cu 300 sau 600 mg pe zi, prima doză, cea de la 9:00, nu a mai crescut cortizolul. După doza de la 13:00, cortizolul a crescut din nou. Concluzia autorilor: la cei care consumă cofeină zilnic, răspunsul cortizolului e redus, nu eliminat.

Studiul a folosit capsule, nu cafea, iar prima doză a fost dată la 9:00, nu imediat după trezire. Nu compară o cafea băută la trezire cu aceeași cafea băută 90 de minute mai târziu, deci nu poate susține regula celor 90 de minute. Nici celelalte studii citate în acest articol nu fac această comparație.

Cafea pe stomacul gol și refluxul

La reflux, studiile se contrazic. Sinteza Nehlig a numărat 28 de studii individuale: 15 fără asociere între cafea și boala de reflux gastroesofagian, 2 cu efect protector și 11 cu asocieri nefavorabile.

Meta-analiza lui Kim și colaboratorii (2014), pe 15 studii caz-control, nu a găsit o asociere semnificativă statistic. Raportul cotelor (OR) a fost 1,06, cu interval de încredere 95% între 0,94 și 1,19. Valoarea 1 înseamnă lipsa asocierii, iar intervalul o include. O nuanță: în subgrupul în care refluxul a fost diagnosticat endoscopic, asocierea a ieșit semnificativă.

Meta-analiza cea mai recentă, Muftah și colaboratorii, publicată în 2026 în Clinical and Translational Gastroenterology, a inclus 40 de studii și 122.074 de persoane. Boala de reflux a fost ceva mai frecventă la consumatorii de cafea: 34,9% față de 30,7%, cu OR 1,18 (IC 95%: 1,03-1,36). Eterogenitatea dintre studii a fost foarte mare (I² 89%). Cele mai multe studii incluse au fost transversale sau caz-control, ceea ce, scriu autorii, limitează evaluarea cauzalității.

Pe subgrupuri, asocierea cu simptomele de reflux (OR 1,09) și cu esofagita erozivă (OR 1,24) nu a fost semnificativă. Concluzia autorilor: o asociere mică, semnificativă statistic, cu relevanță clinică neclară. Ambele meta-analize compară consumatori și neconsumatori de cafea; momentul consumului față de masă nu e o variabilă analizată.

Pe 48.308 femei urmărite prospectiv în Nurses’ Health Study II, Mehta și colaboratorii (2020) au găsit un risc mai mare de simptome de reflux la peste șase porții de cafea pe zi față de zero (HR 1,34). Autorii raportează rezultate similare la stratificarea după conținutul de cofeină. Înlocuirea a două porții de cafea pe zi cu apă a fost asociată cu un risc ușor mai mic (HR 0,96, cu limita superioară a intervalului de încredere la 1,00).

În Japonia, un studiu transversal pe 8.013 adulți sănătoși (Shimamoto și colaboratorii, 2013) nu a găsit o relație semnificativă între consumul de cafea și esofagita de reflux sau boala de reflux neerozivă.

Ulcer, gastrită, dispepsie: ce s-a studiat

Același studiu japonez a comparat 5.451 de consumatori de cafea cu 2.562 de neconsumatori, cu ulcerul gastric și duodenal diagnosticat endoscopic. Nici aici nu a apărut o asociere semnificativă. Meta-analiza pe care autorii au inclus-o în aceeași publicație nu a găsit asociere nici cu ulcerul gastric, nici cu cel duodenal. Printre factorii asociați semnificativ cu ulcerul au fost infecția cu Helicobacter pylori și fumatul. Fiind un studiu transversal, nu poate stabili cauzalitatea.

O analiză mai veche de risc atribuibil (Kurata și Nogawa, 1997), construită pe date de expunere nord-americane, estima că între 89% și 95% din evenimentele digestive grave legate de ulcer pot fi puse pe seama antiinflamatoarelor nesteroidiene, a infecției cu H. pylori și a fumatului. E un model statistic de risc, nu o numărătoare de pacienți.

Gastrita nu apare ca rezultat separat în studiile de mai sus: ele au evaluat refluxul, esofagita și ulcerul. Faptul că nu s-a găsit o asociere cu ulcerul nu dovedește că cafeaua nu poate irita mucoasa în nicio situație. Pentru gastrită, sursele citate aici nu oferă date directe.

La dispepsie, un studiu a găsit o diferență între grupuri. Elta și colaboratorii (1990) au comparat 55 de pacienți cu dispepsie fără ulcer, 58 de pacienți cu ulcer duodenal și 55 de persoane sănătoase, pe baza obiceiurilor și a simptomelor raportate. 53% dintre pacienții cu dispepsie au raportat simptome dispeptice după cafea, față de 22% dintre martori. La pacienții cu ulcer duodenal, proporția (29%) nu a diferit semnificativ de cea a martorilor. Cantitatea de cafea băută a fost similară în cele trei grupuri. E un studiu pe simptome raportate, nu un experiment cu cafea administrată pe nemâncate. Rezultatul arată că reacția la cafea diferă între grupuri de pacienți.

Sinteza Nehlig notează însă că alte studii nu au găsit o relație între cafea și dispepsie și că, deocamdată, nu se poate trage o concluzie fermă despre cafea și dispepsia funcțională. Tot acolo apare o limită importantă pentru tema acestui articol: concluziile despre cafea și simptomele digestive sunt limitate de faptul că, de obicei, cafeaua se bea la masă sau după masă.

Glicemia: cafea pe stomacul gol înainte de glucoză

Un studiu de la Universitatea din Bath, publicat în British Journal of Nutrition în 2020, a testat cafeaua băută dimineața, înaintea unei încărcături de glucoză. 29 de adulți tineri și sănătoși, cu vârsta medie de 21 de ani, au trecut, în ordine randomizată, prin trei teste de toleranță la glucoză: după o noapte normală, după o noapte cu treziri din oră în oră și după aceeași noapte fragmentată plus cafea.

Cafeaua a fost instant, 8,8 g de Nescafé Original în 300 ml de apă, cu aproximativ 300 mg de cofeină, băută la circa o oră după trezire și cu 30 de minute înainte de cele 75 g de glucoză. În celelalte două condiții, participanții au băut același volum de apă fierbinte.

Înaintea glucozei, glicemia nu a diferit între condiții, nici după cafea. Diferența a apărut după glucoză. Față de noaptea fragmentată fără cafea, vârful glicemiei a urcat de la 8,23 la 8,96 mmol/l, iar cel al insulinei de la 235 la 310 pmol/l. Aria incrementală de sub curba glucozei în timp (iAUC) a fost cu circa 51% mai mare: 196,6 față de 130,3 mmol/l × 120 min. Față de noaptea normală fără cafea (153,1), diferența de iAUC nu a fost semnificativă statistic. Concluzia autorilor: dacă se bea o cafea tare, cu cofeină, se poate aștepta o toleranță mai mică la glucoză.

Studiul nu a avut o condiție cu cafea după o noapte normală, nu a testat cafeaua băută după masă și a măsurat răspunsul la o soluție de glucoză, nu la un mic dejun obișnuit.

Ordinea față de masă a fost testată într-un studiu pilot de la North Carolina State University, publicat de Rayo-Mendez și colaboratorii în 2025. Din 30 de participanți randomizați, 19 au terminat cele șase săptămâni. Au primit 300 ml de cafea la filtru, cu prăjire light, medie sau dark, ori un placebo, cu o oră înainte, odată cu sau la o oră după 50 g de carbohidrați. Carbohidrații au fost o soluție de glucoză sau un mic dejun standard, fulgi de porumb cu lapte degresat.

Rezultatele au depins de moment, de gradul de prăjire și de sursa de carbohidrați. În concluziile autorilor, cafelele cu prăjire medie și dark, băute înainte, au dus la cele mai mari valori ale glicemiei. Cea cu prăjire light, băută înaintea soluției de glucoză, a dat o arie sub curbă mai mică decât celelalte două, dar nu la fel de mică precum placebo. Publicația se contrazice la această comparație: discuția și concluziile o descriu altfel decât secțiunea de rezultate, pe care o redăm aici.

Pentru cafeaua băută odată cu carbohidrații sau după ei, autorii rezumă că nu a modificat glicemia, cu excepția cafelei cu prăjire medie băute odată cu soluția de glucoză. În majoritatea comparațiilor din aceste condiții nu s-au observat diferențe semnificative față de placebo. Rezultatele detaliate arată și alte diferențe izolate, la un singur moment de măsurare: de exemplu, cafeaua cu prăjire light băută odată cu micul dejun a dat, la 30 de minute, o glicemie mai mare decât placebo.

Autorii scriu că o cafea băută odată cu carbohidrații sau după ei poate fi utilă celor care vor să-și modereze glicemia. Rămâne un studiu pilot, mic, pe persoane sănătoase, în care condițiile de moment au fost testate într-o ordine fixă, săptămână după săptămână.

Gradul de prăjire și secreția acidă

Rubach și colaboratorii au publicat în 2014, în Molecular Nutrition & Food Research, o comparație pe nouă voluntari sănătoși între două cafele cu conținut apropiat de cofeină, cu o diferență de circa 10%: un amestec cu prăjire dark și un amestec comercial cu prăjire medie. Au măsurat pH-ul din stomac după administrarea de bicarbonat, cu și fără 200 ml de cafea.

Amestecul cu prăjire dark a stimulat mai slab secreția acidă. Explicația propusă în sinteza Nehlig: cafeaua cu prăjire dark are mai mult N-MP și mai puțini acizi clorogenici, trigonelină și C5HT. N-MP se formează la prăjire din trigonelină. Autorii studiului nu o prezintă ca regulă. Scriu că rămâne de verificat în studii viitoare dacă un conținut ridicat de N-MP, raportat la C5HT și la acizii clorogenici, ajută la reducerea secreției acide asociate cafelei.

Mecanismul nu e liniar. Pe celule gastrice umane cultivate, acidul clorogenic și cofeina au crescut expresia unor receptori care stimulează secreția acidă, iar N-MP a redus-o pe cea a receptorului gastrinei (Rubach, 2008). În testele funcționale din 2012, același grup de cercetare a văzut că cofeina stimulează secreția de protoni, iar N-MP și acidul clorogenic o reduc. Acizii clorogenici nu au, deci, un efect într-o singură direcție.

Studiul din 2014 are nouă participanți și a măsurat secreția acidă, nu simptome, reflux sau gastrită. Conform datelor de finanțare înregistrate pentru publicație, a fost finanțat de Ministerul german al Economiei prin FEI, asociația de cercetare a industriei alimentare germane, și prin AiF, cu sprijin și de la DAAD, serviciul german de schimburi academice.

Aici e o tensiune pe care nu o ascundem. Gradul de prăjire pe care îl urmărim la Muse Coffee este medium-light. Într-un studiu pe cafele cu prăjire foarte light până la light (Rune și colaboratorii, 2023), acizii clorogenici au scăzut pe măsură ce prăjirea a avansat. Asta nu înseamnă că aciditatea din ceașcă vine din acizii clorogenici: același studiu pune sub semnul întrebării legătura directă dintre acizii luați individual și aciditatea percepută. Nici compoziția loturilor noastre nu a fost măsurată ca în studiul Rubach, deci nu putem spune cum se compară cu cele două cafele de acolo.

Cafelele din selecția curentă de cafea proaspăt prăjită se aleg, la produs, cu profil de prăjire pentru espresso sau pentru filtru.

Cold brew: mai puțin acid sau doar altfel acid?

Rao și Fuller au comparat în 2018, în Scientific Reports, cold brew-ul cu cafeaua preparată la cald, din aceleași cafele, cu prăjire light spre medie. Au folosit șase probe din cinci țări: Brazilia, Etiopia (două regiuni), Columbia, Myanmar și Mexic. Raportul a fost același, 35 g de cafea la 350 ml de apă. Cold brew-ul a stat 7 ore la temperatura camerei, varianta caldă 6 minute în French press.

pH-ul a fost comparabil: între 4,85 și 5,10 la cald, între 4,96 și 5,13 la rece. Cafelele preparate la cald au avut însă o aciditate titrabilă mai mare. Aciditatea titrabilă se măsoară prin cantitatea de bază necesară pentru a aduce băutura la un pH-țintă. Arată aciditatea neutralizabilă până la acel punct, nu doar pH-ul inițial, și nu identifică acizii separat.

Doi ani mai târziu, Rao, Fuller și Grim au repetat comparația pe o cafea columbiană cu prăjire light, medie și dark. De data asta, cold brew-ul a avut pH-ul mai mare, cu 0,20, 0,26 și 0,34 unități. Cele două studii nu dau același rezultat la pH, deci nu se poate trage un verdict general despre pH-ul cold brew-ului.

Niciunul dintre aceste studii nu a măsurat ce se întâmplă în stomac. Sunt analize chimice ale băuturii, iar studiile Rubach arată că secreția acidă din stomac e influențată de compuși precum cofeina, N-MP și acizii clorogenici. Diferența dintre aciditatea măsurată chimic și cea percepută în ceașcă e explicată în articolul despre aciditatea cafelei. Dacă vrei să încerci, rețeta e în ghidul de preparare cold brew, iar vasele sunt în categoria de accesorii pentru cold brew.

Cafea pe stomacul gol: ce rămâne în picioare din mituri

Ce poți ajusta dacă simți disconfort

Studiile de mai sus nu stabilesc o ordine a pașilor și nu compară între ele efectul acestor schimbări asupra disconfortului. Arată câteva variabile pe care le poți urmări singur, pe rând, ca să vezi ce contează în cazul tău.

Momentul față de masă. E variabila testată direct într-un studiu, și acela pilot, pe glicemie, nu pe simptome digestive.

Doza. Contează cantitatea de cafea măcinată și volumul pe care îl bei. Dacă torni apă peste o cafea deja preparată, concentrația scade, dar cofeina și ceilalți compuși din ceașcă rămân aceiași.

Gradul de prăjire. Studiul citat despre gradul de prăjire și secreția acidă gastrică are nouă participanți și nu a măsurat simptomele.

Dacă ai reflux, dispepsie sau gastrită diagnosticate, discută consumul de cafea cu medicul care te tratează.

Metoda de preparare schimbă ce ajunge în ceașcă, cum arată și comparația dintre cold brew și cafeaua preparată la cald. Diferențele dintre metode sunt în ghidul metodelor de preparare, iar criteriile după care o cafea e de specialitate sunt explicate în articolul despre cafea de specialitate.

Întrebări frecvente despre cafeaua pe stomacul gol

E rău să bei cafea pe stomacul gol?

Studiile prezentate nu demonstrează direct că o cafea pe stomacul gol provoacă gastrită sau leziuni gastrice. Studiul pilot din 2025 a comparat consumul înaintea, odată cu și după carbohidrați, dar a măsurat glicemia, nu simptomele digestive. Cafeaua stimulează secreția acidă. Cu ulcerul nu s-a găsit o asociere semnificativă, iar cu refluxul, meta-analiza din 2026 arată o asociere mică, cu relevanță clinică neclară. La persoanele cu dispepsie, simptomele după cafea sunt raportate mai des.

Cât să aștept după trezire până la prima cafea?

Studiile citate aici nu răspund la această întrebare. Lovallo (2005) a dat cofeina în capsule, prima doză la 9:00, și a arătat că la cei care primiseră zilnic 300 sau 600 mg, prima doză nu a mai crescut cortizolul.

Cafeaua înainte de micul dejun crește glicemia?

În studiul de la Bath, nu s-a observat o diferență semnificativă a glicemiei înainte de administrarea glucozei. Răspunsul la glucoza băută 30 de minute după cafea a fost însă mai mare decât după aceeași noapte fragmentată fără cafea. Într-un studiu pilot din 2025, pentru cafeaua băută odată cu carbohidrații sau după ei nu s-au observat diferențe semnificative în majoritatea comparațiilor, cu câteva diferențe izolate în rezultatele detaliate.

Ce grad de prăjire e mai blând cu stomacul?

În studiul Rubach din 2014, un amestec cu prăjire dark a stimulat mai slab secreția acidă decât unul cu prăjire medie, la nouă voluntari. Nu a măsurat simptome, iar autorii cer confirmare. Gradul de prăjire schimbă și profilul senzorial al cafelei; la Muse Coffee, gradul de prăjire urmărit este medium-light.

Cofeina atinge mai repede concentrația maximă în sânge pe stomacul gol?

În studiul citat, cu cofeină anhidră, da. La 14 bărbați, vârful concentrației de cofeină în sânge a apărut la 60 de minute pe nemâncate și la 120-180 de minute după o masă bogată în carbohidrați, iar concentrațiile au fost mai mici după masă (Skinner și colaboratorii, 2013). Studiul a folosit cofeină anhidră în doze mari, de 6 și 9 mg/kg, nu cafea.